Inca nu imi reveneam, inca nu reuseam sa ma trezesc la realitate. De fapt, realitatea e cea care ma speria, pentru ca dintr`o data ma bucura aproape inimaginabil. In batai rapide ale inimii, i`am gasit bratele care ma strangeau tare pentru prima data si apoi buzele cu care le saruta numai pe ale mele cu o dorinta atat de arzatoare... Era 13.45 - 14.04.1007(ieri chiar) o zi speciala pentru mine din doua motive: a14a aniversare si prima zi de neuitat besides muh` baby :) Trenul ajunsese de 10 minute si, bineinteles, intarziasem. Nu mi`a luat foarte mult sa ii prezint orasul(comuna, satul, cocioaba) Urziceni... Doar cateva repere spatiale importante de genul scoala unde invat, liceul la care voi invata, apartamenul bunicilor mei si apoi, in sfarsit... apartamentul meu :D Eram singura, dar nu pentru mult timp, `cuz my grandma bumped into our privacy dupa aproximativ 2 ore. Wasn`t that bad, she fed us, washed the dishes, these kinda stuff care puteau sa ne ocupe timp pretios. Si totusi, our privacy wasn`t completely ruined(am usa la dormitor, chiar si incuietoare). Noaptea, ne`am plimbat putin singuri, i`am prezentat o parte din prietenii si prietenele mele, cu care am avut ocazia chiar sa bem un suc la ISO, un fel de carciuma, dar cu muzica buna si aspect dragut(doar reputatie contestabila). Am facut si cateva poze, cum sa nu? Dannique a avut onoarea de a ne poza. I`m blushing la gandul ca dupa ce am descarcat pozele, ei de drag parca ii venea sa le editeze pentru noi. Treceau minutele si apoi orele, iar noi ne minunam, privindu`ne neincetat cu mainile inca puternic stranse... Atunci am stiut mai mult ca niciodata ca il iubesc si simteam ca ma iubea enorm,
i
mi spunea si o simteam cu adevarat. Din pacate, dimineata a venit si ne`a suprins foarte adormiti, dupa doar doua ore de somn, si dezamagiti ca a trecut atat de repede timpul... La 8 si cateva minute il strangeam in brate si ii sarutam buzele pentru ultima data in aceasta vizita minunata, cu trenul asteptand in spatele nostru. 10 minute ne`a suprins despartiti de un geam prin care se distingeau semne de iubire, cu lacrimi in ochi. Apoi, un sunet puternic ne`a ranit urechile and i had to wave at my love walking away, in that early train which was already moving... M`am intors si mi`am purtat pasii inapoi spre camera mea goala, prevestind un dor nemarginit... :(
