Une larme pour le souvenir :( ... et un sourir :)

          As putea sa umplu pagini despre tot ce fac la scoala de dimineata pana dupa-amiaza in fiecare zi, dar (..din pacate..) scoala nu e singurul lucru care ma framanta. Totusi, fac eforturi sa o incurajez in sensul asta. Si asta pentru ca tot ce ma framanta inafara de scoala (si bine spus "ma framanta") imi aduce mai multa nemultumire decat satisfactie.
          Presupusa "viata de licean" cred ca o gust doar pe jumatate (raportandu-ma la genul de viata de liceu pe care o asteptam eu pentru mine) pentru ca inafara de friends`n school, there`s still no "boy" :P de fapt, "boys" sunt ei destuli (vreo 7 mi-au intrat in vizor de cand am inceput scoala), dar vechea poveste : "not that one". I take my time, nu-i problema :) numai ca bineinteles asa cum ma stiu eu pe mine, am avut timp sa imi fac si impresia(iluzia mai degraba) ca i found "that one", dar asa cum el nu m-a gasit pe mine, n-am de gand sa fiu proasta si sa trec prin acelasi lucru de doua ori (prietenii stiu ce si cum&de ce). Deci subiectu` ramane : sunt singura si ma tratez.
          Cred ca exagerez cu singuratatea asta a mea, dar acum stiu si de ce a devenit atat de important pentru mine sa gasesc "that boy". Avand in vedere ca nu am mai trecut de mult printr-o legatura de genul asta cu un baiat (body&soul) m-a facut sa am impresia ca, daca s-ar intampla din nou, ar fi raspunsul tuturor nemultumirilor mele, sau cel putin le-ar ameliora pe majoritatea. Poate asa ar fi, dar poate nu... Cert e ca pana nu aflu, o sa ma framant in continuare.
... Asa cum ma framant acum.
         S-a intamplat ceva ciudat in seara asta. Ascultand o melodie a .."lui" (cel de-atunci).. m-am trezit plangand amintindu-mi cum zambeam in zilele-n care am ascultat-o prima oara. Am realizat ca desi nu ne-am apropiat asa cum as fi vrut eu, atunci cand a facut parte din viata mea facea tabloul complet fara sa-si dea seama. Tot ce avea legatura cu el ma facea sa zambesc si ma intregea. Imi pare rau ca a trebui sa trec asa "peste" el. A fost, si intotdeauna o sa recunosc, important in "evolutia" - ca sa zic asa - mea, pentru ca totul se raporta la o lume comuna in care (decat?!) eu aveam certitudinea ca ne potrivim. Iar cand nu a mai fost in viata mea, mi-am dorit aceeasi lume comuna cu altcineva ... and I`m still searchin`...

"
Trec anii, noi nu stim, nici macar nu ne oprim
Atunci cand gresim sau atunci cand nu iesim
Din probleme sau situatii care incet ne-apasa
Oameni ce ne dau plasa, nu le pasa,
[...]
Si de la ei ai ce sa-nveti
Si de la cei ce nu-ntelegi
Si pe langa cei ce treci
Poate, [..?..]
Uite-te cum alergam, vrei-nu vrei, tot evoluam
Intr-o lupta acerba: sa vedem ce castigam!
Daca cineva ne-aproba, sa vedem ce rezolvam!

De la Dumnezeu de sus, poate vreau ceva in plus...
Dac-am plecat, sa stiti unde m-am dus...
"
... ce vremuri ... zambeam pe`atunci ... like i mean it :) [damn, 3 ani(in total)! unde`au fugit?]